Străinul care şi-a manifestat voinţa de a obţine o formă de protecţie în România, atât timp cât cererea sa nu a fost soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă.

Persoanele care, la sfârşitul procedurii de azil au obţinut una din următoarele forme de protecţie:

     1. statut de refugiat

     2. protecţie subsidiară

     3. protecţie temporară

Străinul căruia i se acordă forma de protecţie numită „statut de refugiat”  deoarece îndeplineşte condiţiile prevăzute de Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor.

Refugiaţii sunt persoane care, în urma unor temeri justificate de a fi persecutate datorita rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o au şi care nu pot sau, datorită acestei temeri, nu doresc protecţia acestei ţări; sau care, ne-având nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care aveau reşedinţa obişnuită, ca urmare a unor astfel de evenimente nu pot sau, datorita respectivei temeri, nu doresc să se reîntoarcă. (Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor, 1951).

Persecuţia se referă în general la orice violare severă a drepturilor omului. În contextul refugiaţilor, persecuţia se referă la orice act prin care sunt sever încălcate drepturi fundamentale pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, opinie politică sau apartenenţa la un anumit grup social.

Termeni similari: Refugiat = refugiat recunoscut = persoana cu statut de refugiat.