Străin	Persoana care nu are cetatenia romana, indiferent dacă are altă cetăţenie sau nu.
Rezident	Străinul titular al unui permis de şedere temporară eliberat de Autoritatea pentru Străini.
Rezident permanent	Străinul titular al unui permis de şedere permanentă eliberat de Autoritatea pentru Străini.
Persoană care beneficiază de tolerare	Străinul care nu mai are drept de şedere în România dar care, din motive obiective nu poate părăsi teritoriul României. Aceşti străini au “permisiune de şedere” în România.
Solicitant de azil	Străinul care şi-a manifestat voinţa de a obţine o formă de protecţie în România, atât timp cât cererea sa nu a fost soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă.
Persoanele care au dobândit o formă de protecţie	Persoanele care, la sfârşitul procedurii de azil au obţinut una din următoarele forme de protecţie: 1. statut de refugiat 2. protecţie subsidiară 3. protecţie temporară
Persoană cu statut de refugiat (refugiat recunoscut)	Străinul căruia i se acordă forma de protecţie numită „statut de refugiat” deoarece îndeplineşte condiţiile prevăzute de Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor. Refugiaţii sunt persoane care, în urma unor temeri justificate de a fi persecutate datorita rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o au şi care nu pot sau, datorită acestei temeri, nu doresc protecţia acestei ţări; sau care, ne-având nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care aveau reşedinţa obişnuită, ca urmare a unor astfel de evenimente nu pot sau, datorita respectivei temeri, nu doresc să se reîntoarcă. (Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor, 1951). Persecuţia se referă în general la orice violare severă a drepturilor omului. În contextul refugiaţilor, persecuţia se referă la orice act prin care sunt sever încălcate drepturi fundamentale pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, opinie politică sau apartenenţa la un anumit grup social. Termeni similari: Refugiat = refugiat recunoscut = persoana cu statut de refugiat.
Persoană cu protecţie subsidiară	Străinul căruia i se acordă forma de protecţie numită „protecţie subsidiară” în baza altor motive decât cele prevăzute în Convenţia din 1951.Protectia subsidiara se poate acorda strainului care nu indeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care exista motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, va fi supus unui risc serios şi care, nu poate sau datorită acestui risc nu doreşte protecţia acestei ţări. Prin risc serios se înţelege: Condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; Tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante; O ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă. Termeni similari: protecţie subsidiară (termen folosit în Legea nr.122/ 2006 privind azilul, care a intrat in vigoare in august 2006) = protecţie umanitară condiţionată (terminologia folosită în OG 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România).
Protecţia temporară	Aceasta forma de protectie se acordă de către statul român persoanelor care provin din zone de conflict, în perioade de conflicte armate în care România nu este angajată. Procedura are caracter exceptional si este menita sa asigure, in cazul unui flux masiv de persoane stramutate din alta tara, protectie imediata si temporara, mai ales daca exista riscul ca sistemul de azil sa nu poata procesa acest flux fara efecte adverse pentru functionarea sa eficienta.