Solicitant de azil – acea persoană care a depus cerere de azil și se află în procedura de azil, până în momentul în care primește sau nu protecția statului în care a depus cererea.

Procesul de acordare a unei forme de protecție

Orice străin, indiferent de țara de origine, aflat pe teritoriul României sau într-un punct de trecere a frontierei, poate depune o cerere de azil prin care solicită protecția statului român.

Criterii

Statutul de refugiat se acordă cetăţeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, se află în afara ţării de origine şi care nu poate sau nu doreşte protecţia acestei ţări [i] .

Protecția subsidiară se acordă persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru a primi statutul de refugiat și este condiționată de existența unor motive serioase să se creadă că, dacă solicitantul de azil va fi returnat în ţara de origine, acesta riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în:

  1. condamnarea la pedeapsa cu moartea,
  2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante,
  3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă.

Procedură [ii]

Procesarea cererii de azil este în sarcina Inspectoratului General pentru Imigrări, structură specializată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Aceasta instituție este prima care procesează cererea de azil și ia o decizie. Totuși, în cazul în care decizia este negativă sau nu este ceea ce solicitantul de azil dorește, acesta are dreptul de a apela la instanțele judecătorești din România.  Procesul de acordare a protecției cuprinde două proceduri:

 Procedura ordinară

  • faza administrativă – cererea este analizată de Inspectoratul General pentru Imigrări prin Direcția de Azil și Integrare
  • faza  judecătorească – dacă solicitantul de azil primește decizie negativă  în faza adminsitrativă, el are dreptul de a ataca această decizie, adresându-se instanțelor judecătorești din România

Procedura accelerată:

  • se aplică cererilor de azil nefondate ale persoanelor care provin dintr-o ţară de origine considerată a fi sigură și ale persoanelor care prezintă un pericol pentru siguranţa naţională ori pentru ordinea publică în România (Legea 122/2006 cu modificările și adăugirile ulterioare)

Cererea de azil este soluţionată în primă fază de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin structurile avizate, pe baza motivelor invocate de solicitantul de azil și a documentelor pe care  le aduce în sprijinul declarației sale, acestea urmând a fi analizate în raport cu situaţia din ţara de origine şi cu credibilitatea persoanei. În cazul categoriilor vulnerabile (familii monoparentale, minori neînsoțiți, femei însărcinate, victime ale traficului de ființe umane, persoane cu dizabilități etc.) se ține cont de vulnerabilitatea acestora pe durata procedurii de azil. Astfel, minorilor neînsoțiți le este numit un reprezentant legal, suspendându-se procedura până în momentul realizării numirii acestuia iar personelor lipsite de discernământ li se numește un curator. Soluţionarea cererilor de azil ale minorii neînsoţiţi şi ale persoanelor aparținând altor categorii vulnerabile se realizează cu prioritate [iii] Procedura de azil în faza administrativa poate dura, conform legii, maxim 2 luni.

Dacă cererea este respinsă

În momentul în care o cerere de azil în faza administrativă primește o decizie negativă, solicitantul de azil, cu ajutorul ONG-urilor specializate în domeniu, poate ataca această decizie, adresându-se instanțelor judecătorești. Dacă în urma procesului judecătoresc, solicitantul de azil primește o decizie negativă, definitivă și irevocabilă, acesta este obligat ca în termen de 15 zile să părăsească teritoriul României.  In aceste 15 zile are câteva opțiuni: poate să aducă noi dovezi în sprijinul cererii sale de azil, solicitand astfel accesul la o nouă procedură de azil, poate să treacă ilegal granițele pentru a ajunge în alte țări ale UE, poate solicita tolerarea pe teritoriul României sau, după expirarea perioadei, poate fi returnat forțat în țara sa de origine. Persoanele ale căror cerere de azil a fost soluționată în procedură accelerată sau în procedură la frontieră și au primit răspuns negativ  trebuie să părăsească statul român de îndată ce procedura de azil a fost finalizată [iv] .

Dacă cererea este acceptată

Dacă cererea de azil este acceptată, înseamnă că persoana primește protecția statului român. Ea poate veni sub mai multe forme.

Statutul de refugiat oferă aceleași drepturi și obligații ca oricărui cetățean român. Refugiatul beneficiază și de un ajutor nerambursabil de 540/lună pentru 6 luni [v] , putând a fi prelungit cu încă 3 luni. În plus, este posibil să obțină o acoperire parţială a cheltuielilor de închiriere a unei locuinţe, pentru o perioadă de maxim 6 luni, cu condiția să participe în mod activ în cadrul programului de integrare organizat de Inspectoratul General pentru Imigrări. Programul de integrare cuprinde acomodare culturală, consiliere psihologică, învăţare a limbii române și consiliere socială privind  accesul la drepturile pe care le au în România: dreptul la un loc de muncă, dreptul la o locuinţă, dreptul la asistenţă medicală şi socială, asigurări sociale, dreptul la educaţie.

Protecție subsidiară se acordă celor care nu îndeplinesc întocmai condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat, dacă există totuși motive temeinice să se creadă că vor fi expuși unui risc serios în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi aveau reşedinţa obişnuită [vi] . Persoanele care au primit protecție subsidiară se bucură, în fapt, de aceleași drepturi cu refugiații.

Translate »